Craiova este reşedinţa judeţului Dolj, denumită şi „capitala Olteniei” cu o populaţie de peste 300.000 de locuitori.
Municipiul Craiova este situat în sudul României, pe malul stâng al Jiului, la ieşirea acestuia din regiunea deluroasă, la o altitudine cuprinsă între 75 şi 116 m. Craiova face parte din Câmpia Română, mai precis din Câmpia Olteniei care se întinde între Dunăre, Olt şi podişul Getic, fiind străbătută prin mijloc de Valea Jiului. Oraşul este aşezat aproximativ în centrul Olteniei, la o distanţă de 227 km de Bucureşti şi 68 km de Dunăre.
Craiova: Un oraș modelat de istorie, înfloritor în prezent
Originea numelui actual al oraşului este subiectul multor controverse şi pluteşte în legendă; singurul lucru care se poate spune cu certitudine este că numele vine de la slavonescul „kralj” (rege, crai). La sfârşitul secolului al XV-lea, mai exact în anul 1475, la 1 iunie, a fost atestată documentar localitatea cu numele Craiova. Numele oraşului provine de la moşia Boierilor Craioveşti, care au jucat un rol foarte important, deoarece din rândul lor s-au ridicat domnitori de seamă ai Ţării Româneşti şi tot ei l-au pus domn al Ţării Româneşti pe Mihai Viteazu, simbolul Olteniei, a cărui impozantă statuie o putem admira în centrul oraşului.
În afara denumirii antice, Pelendava şi a numelui actual (Craiova), localitatea a mai purtat începând cu secolele VII-VIII denumirea latină Ponsiona (pod peste Jiu) denumirea aflată pe o inscripţie găsită pe un fragment de stelă în apropierea castrului Pelendava datată din secolul al VII-lea, a primit o confirmare de extremă importanţă în ultimii ani, într-o hartă alcătuită în preajma bătăliei de la Nicopole (1396), inclusă într-un manuscris ce se păstrează la Biblioteca Naţională de la Paris. Aceast document, relevat istoriografiei româneşti, prin bunăvoinţa ministerului francez al cultelor, probează continuitatea aşezării Craiovei.
Parcul Nicolae Romanescu, o splendoare a Municipiului Craiova, este capodopera arhitectului francez, Eduard Redont și a lui Nicolae Romanescu, primar al Craiovei în acel moment. În anul 1902, în plin proces de construire a Parcului Bibescu – actual Nicolae Romanescu, inginerul – șef P. Călinescu, sub directa coordonare a lui Redont, a propus, printr-o corespondență strânsă cu Primarul Craiovei, Nicolae Romanescu, modelele de bănci pentru parc.
“Spre răspuns la adresa Domniei – Voastre N 1760 din 8 martie a.c, am onoarea a vă comunica că numerul băncilor necesare aleelor din parcul Bibescu ar fi între 50 – 60 bucăți cu schelet în fer cu postamentul și spatele în lați de lemn vopsit în verde bronzat ca și scheletul”
Băncile s-au realizat la Turnătoaria de Fer și Alamă – Atelier Mecanică – Societatea Anonimă Metalurgică Română, Foste “Usinele Lemaitre”.
Pe lângă băncuțe, Primăra Craiova a primit și modelele de felinare care aveau să lumineze parcul.
Pe 29 septembrie, se împlinesc 120 de ani de la inaugurarea Parcului Nicolae Romanescu, dar parfumul Belle Epoque încă se simte, Primăria Craiova păstrând modelele de băncuțe ale lui Edouard Redont și Nicolae Romanescu.
Grădina Botanică amenajată în anul 1952, pe o suprafață de 17 ha, din inițiativa prof. univ. Al. Buia, Grădina Botanică din Craiova a funcționat inițial doar ca bază materială și științifică pentru instruirea studenților de la facultățile de profil. Preluată de administrația locală și reabilitată în totalitate, Grădina Botanică a devenit o adevărată bijuterie peisagistică a orașului. Este un adevărat covor de flori, un mozaic pastelat. Grădina Botanică a Craiovei are în componență și sere, care adăpostesc diferite specii de plante exotice, acestora putându-li-se asigura o temperatură specifică, adecvată, pe toată durata anului, indiferent de anotimp. Întregul tablou este îmbogățit de ornamente din plante, precum Porțile Îndrăgostiților, Pavilionul japonez, Insula îndrăgostiților. De asemenea, mai există și un spațiu pentru mișcare sportivă – o pistă din tartan pentru atletism și un lac.
PARCUL HANUL DOCTORULUI,creionat pentru prima oară în 1968, a prins viață în 2018, fiind cel mai nou parc amenajat din Craiova. În această zonă de agrement, vizitatorii se pot bucura de luciul apelor, atât de pe pontonul special amenajat pentru pasionații de pescuit, cât și din interiorul corabiei de lemn ce veghează întreg parcul. Aleile reamenajate îi poartă pe trecători până la cel de-al treilea lac, printre copaci și peste podurile de lemn ce separă lacurile. Gurmanzilor le sunt puse la dispoziție zece grătare din cărămidă, două cuptoare, dar și mese din lemn, curioșii pot da târcoale căsuței cu moară din amonte, iar copiii de toate vârstele se pot juca la mobilierul special creat pentru ei de renumiți sculptori în lemn din Craiova și din țară.
Muzeul Olteniei Craiova s-a înfiinţat la 1 aprilie 1915, ca urmare a pasiunii şi dăruirii unor familii de seamă din Craiova începutului de secol XX, dar mai ales în urma demersurilor neobosite ale cunoscutei personalităţi culturale care a fost Ştefan Ciuceanu.
În prezent, Muzeul Olteniei Craiova îşi desfăşoară activitatea în patru imobile, Secţia Istorie-Arheologie, pe strada Madona Dudu nr. 14, Secţia de Ştiinţele Naturii, în Palatul Ramuri, pe strada Popa Şapcă nr. 8, Secţia de Etnografie, la Casa Băniei, şi Laboratorul de Restaurare şi Conservare, pe strada Madona Dudu nr. 14, în clădirea cunoscută sub numele de Extindere Secţia Istorie-Arheologie.
Program de vizitare de Marţi până Duminică între orele 09.00 şi 17.00.
Clisura Dunării sau Defileul Dunării este o regiune geografică situată de-a lungul malului nordic al Dunării, în sudul Banatului. Regiunea, care se află pe teritoriile județelor Caraș-Severin și Mehedinți, este limitată de râul Nera la nord-vest și de Cazanele Dunării la est. Spectaculoasă din punct de vedere geografic, zona este, de asemenea, foarte importantă din punct de vedere al biodiversității, pe cuprinsul ei aflându-se un număr important de rezervații naturale, înglobate în prezent în Parcul Natural Porțile de Fier.
Ceramica de Horezu este un tip unic de ceramică românească care este produsă în mod tradițional manual în zona orașului oltenesc Horezu (județul Vâlcea), aproape de celebra Mănăstire Horezu. Reflectă multe generații de cunoștințe și abilități de dezvoltare a ceramicii, motiv pentru care măiestria ceramicii Horezu a fost înscrisă pe Lista Patrimoniului Cultural Imaterial UNESCO în decembrie 2012.
Acest meșteșug străvechi este păstrat în vatra strămoșească, cunoscută acum sub numele de strada Olari din Horezu, unde artizanii modelează lutul în același proces migălos ca și strămoșii lor. Horezu este un centru ceramic istoric românesc singular în care acest comerț a rămas principala sursă de venit pentru multe familii de olari precum: Ogrezeanu, Vicșoreanu, Iorga, Frigura, Mischiu, Popa etc. Astăzi această măiestrie se transmite ca întotdeauna în cercul familiei, dar și în ateliere de la maestru la ucenic, precum și în festivaluri și expoziții de olărit.
Mănăstirea Polovragi este o mănăstire de maici cu hramul Adormirea Maicii Domnului, monument arhitectonic în stil bizantin din Țara Românească de secol al XVII-lea. Complexul mănăstiresc Polovragi este amplasat la poalele muntelui Piatra Polovragilor în apropierea Cheilor Oltețului, la marginea localității Polovragi din județulGorj. Este aproape de Peștera Polovragi, pe care a și administrat-o timp de 300 de ani.